Într-o eră în care putem comanda o rachetă spațială din două click-uri și ne putem schimba fața cu un filtru de pe Instagram, într-un colț pitoresc de Românie, în Comuna Gura Vitioarei, timpul a încremenit. Aici, plata impozitelor locale online este un concept la fel de exotic ca teleportarea sau vacanțele pe Marte.
„Nu, dom’le, nu punem plăți online, că se bagă hackerii și ne iau toți banii de la buget! Mai bine să stea omul la coadă, să socializeze, să mai schimbe o vorbă. E și sănătos, nu vezi ce sedentarism e din cauza calculatorului?” — ar fi declarat edilul, cu o mândrie de neclintit, în fața câtorva cetățeni răuvoitori care insistau pe plăți online.
Sistemul de plăți online, propus timid de un funcționar entuziast, a fost respins rapid pe motiv că „nu are suflet”. În schimb, contribuabilul este invitat anual la coadă, la ghișeul din Primărie, unde își poate plăti impozitul în schimbul unei priviri mustrătoare și a unui bilețel ștampilat, dovadă supremă a evoluției administrației publice.
Între timp, în alte comune, taxele se plătesc cu o simplă notificare pe telefon, dar la noi lucrurile sunt clare: tehnologia este un inamic nevăzut, iar plata impozitelor trebuie să fie o experiență spartană, plină de răbdare, nervi și cafea la automat.
Până când primarul va accepta că digitalizarea nu e o formă de posedare demonică, cetățenii sunt invitați să-și exerseze rezistența fizică și psihică anual, la coadă, la ghișeu. Pentru că, nu-i așa, nimic nu unește mai tare o comunitate decât o așteptare lungă, într-o clădire cu aer condiționat simbolic și cu plata în numerar ca-n anii ’90.
