În România, un fenomen persistent și injust macină încrederea cetățenilor în administrația publică: statul, prin diverse instituții, acumulează datorii considerabile către firme, pe care le lasă neplătite ani de zile, în timp ce, în oglindă, primăriile și alte instituții publice execută cu rapiditate și fără milă întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) pentru sume chiar insignifiante. Această discrepanță între tratamentul aplicat de stat față de contribuabili și cel cerut contribuabililor față de stat creează un dezechilibru toxic pentru economia reală.
Statul debitor „întârziat cronic”
Numeroase firme din România, în special cele din domeniul construcțiilor, IT, consultanță sau furnizare de echipamente, au avut de-a face cu întârzierea cronică a plăților din partea autorităților contractante. Licitațiile publice câștigate sunt urmate, adesea, de executarea la termen a lucrărilor, însă nu și de onorarea obligațiilor financiare de către stat.
Exemplu concret:
O firmă de construcții din județul Bacău, care a reabilitat o școală printr-un proiect cu fonduri europene în 2019, nu și-a încasat nici până acum ultima tranșă de plată, în valoare de peste 400.000 de lei. Deși lucrările au fost recepționate și aprobate, primăria invocă lipsa de fonduri și întârzieri în decontarea banilor de la Ministerul Dezvoltării. Între timp, firma este la un pas de insolvență din cauza blocajului de cash-flow.
Exemplu similar în domeniul IT:
Mai multe firme care au livrat sisteme informatice pentru administrațiile locale în cadrul proiectelor cu fonduri PNRR reclamă că nu și-au primit banii nici după 12-18 luni de la predarea produsului și acceptarea acestuia. Facturile sunt „în așteptare” pentru alocări bugetare.
Executări rapide pentru datorii minore
În contrast total, aceeași administrație publică acționează prompt și fără menajamente atunci când o firmă are datorii la bugetul local, fie că e vorba de impozitul pe clădiri, taxe de autorizare sau chirii pentru spații închiriate.
Exemplu:
O firmă de cofetărie din județul Argeș a fost executată silit în 2023 pentru o datorie de 1.872 de lei reprezentând impozit local neachitat la timp. Conturile firmei au fost blocate în 7 zile de la somație, fără posibilitatea negocierii sau eșalonării. Între timp, aceeași primărie avea facturi neachitate de peste 800.000 de lei către mai multe firme de utilaje și materiale pentru lucrări publice.
Un sistem injust și riscant pentru economie
Această dublă măsură alimentează percepția că statul român cere de la mediul privat mai mult decât este dispus să ofere: eficiență, punctualitate, seriozitate – dar nu le practică. Situația afectează în special IMM-urile, care nu au puterea financiară de a aștepta ani de zile pentru încasarea banilor. De multe ori, firmele afectate sunt cele care, ironic, tocmai au prestat servicii pentru dezvoltarea comunităților locale.
Ce se poate face?
- Legiferarea termenului maximal de plată a datoriilor statului către furnizori – inclusiv penalități automate dacă acesta este depășit.
- Transparență în plățile publice – un registru public al facturilor restante ale statului ar permite monitorizarea situației.
- Suspendarea executărilor pentru datorii minore în cazul în care statul are datorii mai mari către aceeași firmă – aplicarea compensării automate.
- Acces mai facil la despăgubiri în instanță sau arbitraj comercial – prin proceduri rapide și costuri reduse.
Concluzie
Într-un stat de drept, obligațiile trebuie să fie reciproce. Statul nu poate cere conformare fiscală totală de la contribuabili în timp ce el însuși încalcă termenele legale de plată. Până când această asimetrie nu va fi corectată, mediul de afaceri din România va funcționa într-un climat de incertitudine și neîncredere, iar inițiativa privată va continua să fie sufocată de un partener de afaceri impredictibil și abuziv: statul însuși.
